Anunț referitor la farmaciile comunitare

Potrivit legislației în vigoare, farmaciile comunitare sunt unități sanitare din ambulatoriu. În legislația din domeniul sanitar din România, singura definire a unităților sanitare, în general, și a uităților sanitare din ambulatoriu, în special, se regăsește în Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate. În peisajul legislativ din domeniu, acest act normativ este lege specială în ceea ce privește asigurarea calității în sistemul de sănătate. Potrivit art. 2 litera d) din Legea nr. 185/2017, unitățile sanitare din ambulatoriu sunt definite ca „entităţi cu sau fără personalitate juridică, indiferent de forma de proprietate, care acordă servicii de sănătate în regim ambulatoriu;”  Reprezintă servicii de sănătate totalitatea activităţilor medicale şi nemedicale, necesare stabilirii riscului de boală, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor medicale şi monitorizării stării de sănătate.

Legea cadru în domeniul sănătății, Legea nr. 95/2006 privid reforma în domeniul sănătății, reglementează unitar serviciile de sănătate, inclusiv serviciile acordate populației prin intermediul farmaciilor. Acest fapt atestă că, în percepția și intenția legiuitorului, serviciile acordate populației prin intermediul farmaciilor sunt servicii de sănătate.

În acest sens, menționăm prevederile dispozițiilor   ale Legii nr. 95/2006, care nu lasă loc altei interpretări:

– „Art. 271  (utilizarea si administrarea fondului național unic de asigurări de sănătate)– (1) Sumele colectate în condiţiile art. 265 alin. (2) se utilizează astfel:

1. a) pentru plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor asistive, inclusiv a celor acordate în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte;”

– „Art. 568 – (1) Exercitarea profesiei de farmacist se realizează prin următoarele activităţi:

1.  g) furnizarea de informaţii şi consiliere cu privire la medicamente ca atare, inclusiv cu privire la utilizarea lor corespunzătoare;
2.   h) asistenţă personalizată pacienţilor care îşi administrează singuri medicaţia;”

-„    Art. 569 – …

(2) La absolvirea instituţiei de învăţământ din România farmacistul va depune următorul jurământ:

„În întreaga mea activitate de farmacist voi da dovadă de o atitudine profund umană faţă de om şi colectivitate. Voi respecta demnitatea şi personalitatea bolnavului, exercitând profesiunea cu conştiinciozitate, respectând normele de etică şi de deontologie farmaceutică. Voi fi corect cu mine însumi şi cu confraţii mei, cărora le voi cere colaborarea, şi nu voi refuza să le acord sprijinul, când mi se va cere, în interesul bolnavului. Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după decesul acestora. Nu voi accepta sub niciun motiv ca activitatea mea de farmacist să fie utilizată împotriva sănătăţii şi vieţii omului. Voi fi răbdător şi înţelegător faţă de cel care, datorită bolii, nu-mi acordă respectul cuvenit. Jur, pe onoare, în mod solemn şi liber!”

– „  Art. 653 – (1) În sensul prezentului titlu, următorii termeni se definesc astfel:

1.   a) personalul medicaleste medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale;
2.   b) malpraxisuleste eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

(2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

(3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.”

Toate textele citate exemplificativ conduc către o singură concluzie, respectiv aceea că serviciile farmaceutice sunt servicii de sănătate. De altfel, dacă ar fi acceptată interpretarea că farmaciile nu sunt unități sanitare, s-ar putea cocluziona că acestea sunt simple societăți comerciale iar personalul farmaciilor nu este constituit decât din lucrători comerciali. Orice serviciu prestat în relație cu pacientul este un serviciu de sănătate!

Concluzionând, farmaciile intră sub incidența Legii nr. 185/2017 întrucât în cadrul farmaciilor se acordă servicii de sănătate destinate populației, în relație directă cu pacientul. Acordarea serviciilor de sănătate în cadrul farmaciilor include unitățile farmaceutice în categoria unităților sanitare. De altfel, reglementările anteriore în domeniu defineau farmacia comunitară ca fiind „unitatea sanitară care asigură asistența în ambulatoriu a populaței cu produse medicamentoase”

Farmaciile nu sunt supuse altui proces de acreditare

Autorizare a farmaciilor nu înseamnă acreditarea unităților sanitare. Autorizatia de funcționare emisă de către Ministerul Sănătății este actul administrativ care permite unei farmacii să își înceapă activitatea. În absența acesteia, unitatea sanitară nu are dreptul să funcționeze. Aceasta reprezintă o condiție prealabilă, indispensabilă funcționării unei unități sanitare.

În conformitate cu Recomandarea Consiliului Europei din 09 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (2009/C151/01), statele membre trebuie să sprijine stabilirea și dezvoltarea de politici și programe naționale privind siguranța pacienților. prin: a) desemnarea autorității sau a autorităților competente responsabile, sau a unui organism sau organisme competent(e) pentru siguranța pacienților pe teritoriul lor … d) revizuirea și actualizarea în mod regulat a standardelor de siguranță și/sau a celor mai bune aplicabile asistenței medicale furnizate pe teritoriul lor. Acreditarea unităților sanitare reprezită transpunerea, la nivel național, a obligațiilor României în materia siguranței pacientului.

Prevederile art. 9 lit. d) din Legea farmaciei nr. 266/2008 au fost amendate de reglementările europene ulterioare adoptării acestei legi. În temeiul art. 249 alin. 3) din Legea nr. 95/2006, unitățile sanitare farmaceutice intră sub incidența Legii nr. 185/2006.

În ceea ce privește Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1073/2003 privind aprobarea Normelor metodologice de evaluare pentru acreditarea farmaciilor, precizăm că acest act normativ este desuet și a fost abrogat implicit de prevederile din Legea nr. 95/ 2006 potrivit cărora „CNAS încheie contracte numai cu unităţile sanitare acreditate… iar „Acreditarea unităţilor sanitare se acordă de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, instituţie publică cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul managementului calităţii în sănătate”

Această prevedere a fost introdusă în realitatea normativă prin Legea  nr. 126 din  3 iunie 2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Indiferent de sursa de proveniență și natura fondurilor din care sunt decontate serviciile acordate pacienților în cadrul farmaciilor, pacientul are dreptul să fie protejat iar statul este obligat să îi asigure protecția.

Legea nr. 185/2017 se aplică tuturor unităților sanitare

Interpretarea potrivit căreia Legea nr. 185/2017 a fost adoptată în scopul completării unor articole din Legea nr. 95/2006 inaplicabile farmaciilor este eronată și este contrazisă de titlul acestei legi respectiv  lege „privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate”.

Scopul și intenția legiuitorului sunt enunțate clar în articolul 1 alin. (1) din această lege potrivit căreia „(1) Prezenta lege reglementează managementul calităţii serviciilor de sănătate acordate în cadrul sistemului de sănătate la nivel naţional.”

utilizarea unei terminologii distincte pentru farmacii nu exclude farmaciile din categoria unităților sanitare

Atragem atenția că utilizarea unei terminologii specifice în cadrul relației pacient – farmacist nu exclude serviciile acordate de către farmaciști din categoria serviciilor de sănătate, sens în care învederăm dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c), f) și g) din Legea farmaciei nr. 266/2008.

După cum am arătat la punctul 1 de mai sus farmaciile sunt unități sanitare deoarece în cadrul acestora se acorda servicii de sănătate.